vineri, 23 mai 2014

In memoria Cosminei, putem ajuta familia Grigore


Cei care doresc sa ajute, pot citi materilaul publicat aici:

Date de contact:: 
email: viorelgrigore2013@yahoo.com
tel: 0766. 414.565
Prezentare carte:Carte: Cancerul, dragostea mea,
la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Şos. Kiseleff, nr. 28-30, sector 1, Bucureşti, sâmbătă 24 mai 2014, ora 11:00 la Scena Dumitra
Video: http://salataprieteniei.blogspot.ro/2014/05/hristos-inviat.html

duminică, 26 ianuarie 2014

Au trecut patru ani

DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA!

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Au trecut trei ani

DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA!

duminică, 1 iulie 2012

Astazi ar fi implinit 18 ani

Dumnezeu sa o odihneasca!

joi, 26 ianuarie 2012

Au trecut doi ani

Dumnezeu sa o odihneasca, pe Andreea Cosmina!

Cu gandul la ea, daca vreti sa cititi: Acatistul pentru cei adormiti.

vineri, 1 iulie 2011

Ii placeau margaretele....

...si era nascuta pe 1 iulie, de Sfintii Mucenici Doctori fara de arginti Cosma si Damian

miercuri, 26 ianuarie 2011

A trecut un an

Venita vara, in iulie, plecata iarna in ianuarie. Margarete, florile preferate si zapada, culoarea sufletului ei. Un an de cand mi-o imaginez foarte aproape de Lumina asa cum era crezul ei: “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”. Dumnezeu sa o odihneasca!

Cu gandul la ea, daca vreti sa cititi: Acatistul pentru cei adormiti.

marți, 25 ianuarie 2011

Cu gandul la printesa



Printesa a plecat anul trecut, in data de 26 ianuarie.

marți, 30 noiembrie 2010

Astazi este si ziua Cosminei

Dumnezeu sa te odihneasca,  Andreea Cosmina!

joi, 1 iulie 2010

Astazi i-as fi spus La multi ani

I-as fi spus "La multi ani!", as fi imbratisat-o strans si i-as fi multumit pentru frumusetea ei sufleteasca de care m-am bucurat si eu

De Craciun si Anul Nou, am sperat ca macar de ziua ei sa fie sanatoasa acasa la ea, pe langa Mizil si daca din cauza distantei nu aveam cum sa fim impreuna, macar ne auzim la telefon.

Cu totii am sperat sa se insanatoseasca. Din ianuarie pana acum mi-am dat seama ca nu sanatatea este cea mai importanta.

Important este ca indiferent de starea in care ne aflam, atunci cand cineva se gandeste la noi sa se gandeasca cu dragoste si chiar daca intre noi este o distanta foarte mare sa simtim ca suntem foarte aproape unii de altii. Asta inseamna ca in loc de "as fi spus" pot spune:

La multi ani in dragostea lui Dumnezeu, draga Cosmina; tortul pe care ti l-ai dorit anul trecut de ziua ta si nu l-ai avut sunt convinsa ca a fost compensat de frumusetea pe care o vezi acum. Roaga-te si pentru noi sa avem aceeasi putere in a suporta greutatile la fel cum ai suportat tu uraciunea bolii. Te iubesc si te port mereu in inima mea la fel cum ii port si pe ceilalti copii curajosi care au plecat la putin timp dupa plecarea ta; sunt convinsa ca aveti o camera de joaca acolo unde sunteti si ma rog ca Dumnezeu sa va odihneasca sufletelele iar parintilor vostri sa le dea putere sa-si continue drumul.

Mama ta este prima persoana careia i-am citit ce ti-am scris tie; s-a bucurat ca nu te-am uitat si vorbind cu ea a fost ca si atunci cand veneam in vizita la tine. M-a rugat sa le fac o vizita copiilor la spital si sa le duc astazi un tort. Am acceptat cu mare bucurie.

Vei fi si tu acolo cu noi; doar ti-am spus ca te port mereu in inima mea. Vor fi Andra si Luis si Roberta si Alexandru si Bogdanel.

luni, 26 aprilie 2010

3 luni

Astazi se implinesc 3 luni de cand Andreea Cosmina a plecat spre cer. Dumnezeu sa o odihneasca!

Acatistul pentru cei adormiti

marți, 9 martie 2010

5 luni

Acest blog ii este dedicat Cosminei Andreea Paun; am aflat ca ii placeau margaretele doar in ultima zi cand am vazut-o: 27 ianuarie 2010.

Am intalnit-o pe 26 august 2009, cu exact 5 luni inainte de a pleca spre o lume mai buna.

Au fost 4 luni, 19 postari pentru voi, oameni cu suflet bun care ati reusit sa presarati un pic de bucurie spunand o rugaciune pentru ea, mergand sa o intalniti, daruindu-i ceva chiar daca erati la distanta.

S-a luptat cu cancerul 9 luni, avand-o alaturi pe mama ei, Simona Steluta.

La prima noastra intalnire a primit un crin, de la fata care s-a lipit de ea imediat ce a vazut-o; crinul mi-l adusese mie, pentru ca pe 26 august era ziua mea; dar din dar a ajuns la Cosmina.

Pe 27 ianuarie, mi-am luat ramas bun de la Cosmina si m-am gandit ca un crin i s-ar potrivi cel mai bine; a insotit-o alaturi de garoafele albe si de buchetul mare de crini pe care i-l pregatise mama ei.

Vineri, saptamana trecuta, la putin timp dupa ce am vorbit cu Steluta la telefon, am primit o fotografie cu un buchet de crini: cea care ii primise cu putin timp in urma, in aceeasi zi, s-a gandit sa ii vad si eu; de atunci ma tot gandesc ca acesti crini sunt pentru mama Cosminei; imi spunea vineri, cum ii aducea mereu Cosmina flori de martisor si de ziua mamei.

Ma tot uit la fotografia cu margarete si ma intreb, oare cum se vad florile de Acolo de unde este Cosmina acum?!

Dupa cum am cunoscut-o eu pe Cosmina, in cele doar 5 luni in care ne-am intalnit, cred ca de acum incolo, ceea ce scrie pe darul pe care mi l-a daruit mama ei la plecare: “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”, a devenit o certitudine si Bunul Dumnezeu o numara deja in ceata mucenicilor.

Daca ati cunoscut-o pe Cosmina, va invit sa ne spuneti si noua cum era pana sa se imbolnaveasca.

Daca nu ati cunoscut-o, puteti incepe de la acest post si o veti intalni asa cum am cunoscut-o eu: bucuroasa chiar si atunci cand nu era totul roz.

Si nu uitati sa pretuiti fiecare clipa, pentru ca timpul se scurge parca prea repede in ultimul timp.

luni, 8 martie 2010

Preferatele