COSMINA, PARTE SI DIN VIATA MEA

Au trecut doi ani

2012-01-26T18:35:00.000+02:00

Dumnezeu sa o odihneasca, pe Andreea Cosmina!

Cu gandul la ea, daca vreti sa cititi: Acatistul pentru cei adormiti.

Ii placeau margaretele....

2011-07-01T10:08:00.013+03:00

...si era nascuta pe 1 iulie, de Sfintii Mucenici Doctori fara de arginti Cosma si Damian

A trecut un an

2011-01-26T03:00:00.006+02:00

Venita vara, in iulie, plecata iarna in ianuarie. Margarete, florile preferate si zapada, culoarea sufletului ei. Un an de cand mi-o imaginez foarte aproape de Lumina asa cum era crezul ei: “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”. Dumnezeu sa o odihneasca!

Cu gandul la ea, daca vreti sa cititi: Acatistul pentru cei adormiti.

Cu gandul la printesa

2011-01-25T08:05:00.004+02:00

Printesa a plecat anul trecut, in data de 26 ianuarie.

Astazi este si ziua Cosminei

2010-11-30T07:51:00.000+02:00

Dumnezeu sa te odihneasca, Andreea Cosmina!

Astazi i-as fi spus La multi ani

2010-07-01T12:45:00.001+03:00

I-as fi spus "La multi ani!", as fi imbratisat-o strans si i-as fi multumit pentru frumusetea ei sufleteasca de care m-am bucurat si eu

De Craciun si Anul Nou, am sperat ca macar de ziua ei sa fie sanatoasa acasa la ea, pe langa Mizil si daca din cauza distantei nu aveam cum sa fim impreuna, macar ne auzim la telefon.

Cu totii am sperat sa se insanatoseasca. Din ianuarie pana acum mi-am dat seama ca nu sanatatea este cea mai importanta.

Important este ca indiferent de starea in care ne aflam, atunci cand cineva se gandeste la noi sa se gandeasca cu dragoste si chiar daca intre noi este o distanta foarte mare sa simtim ca suntem foarte aproape unii de altii. Asta inseamna ca in loc de "as fi spus" pot spune:

La multi ani in dragostea lui Dumnezeu, draga Cosmina; tortul pe care ti l-ai dorit anul trecut de ziua ta si nu l-ai avut sunt convinsa ca a fost compensat de frumusetea pe care o vezi acum. Roaga-te si pentru noi sa avem aceeasi putere in a suporta greutatile la fel cum ai suportat tu uraciunea bolii. Te iubesc si te port mereu in inima mea la fel cum ii port si pe ceilalti copii curajosi care au plecat la putin timp dupa plecarea ta; sunt convinsa ca aveti o camera de joaca acolo unde sunteti si ma rog ca Dumnezeu sa va odihneasca sufletelele iar parintilor vostri sa le dea putere sa-si continue drumul.

Mama ta este prima persoana careia i-am citit ce ti-am scris tie; s-a bucurat ca nu te-am uitat si vorbind cu ea a fost ca si atunci cand veneam in vizita la tine. M-a rugat sa le fac o vizita copiilor la spital si sa le duc astazi un tort. Am acceptat cu mare bucurie.

Vei fi si tu acolo cu noi; doar ti-am spus ca te port mereu in inima mea. Vor fi Andra si Luis si Roberta si Alexandru si Bogdanel.

3 luni

2010-04-26T10:49:00.004+03:00

Astazi se implinesc 3 luni de cand Andreea Cosmina a plecat spre cer. Dumnezeu sa o odihneasca!

Acatistul pentru cei adormiti

5 luni

2010-03-09T18:29:00.015+02:00

Acest blog ii este dedicat Cosminei Andreea Paun; am aflat ca ii placeau margaretele doar in ultima zi cand am vazut-o: 27 ianuarie 2010.

Am intalnit-o pe 26 august 2009, cu exact 5 luni inainte de a pleca spre o lume mai buna.

Au fost 4 luni, 19 postari pentru voi, oameni cu suflet bun care ati reusit sa presarati un pic de bucurie spunand o rugaciune pentru ea, mergand sa o intalniti, daruindu-i ceva chiar daca erati la distanta.

S-a luptat cu cancerul 9 luni, avand-o alaturi pe mama ei, Simona Steluta.

La prima noastra intalnire a primit un crin, de la fata care s-a lipit de ea imediat ce a vazut-o; crinul mi-l adusese mie, pentru ca pe 26 august era ziua mea; dar din dar a ajuns la Cosmina.

Pe 27 ianuarie, mi-am luat ramas bun de la Cosmina si m-am gandit ca un crin i s-ar potrivi cel mai bine; a insotit-o alaturi de garoafele albe si de buchetul mare de crini pe care i-l pregatise mama ei.

Vineri, saptamana trecuta, la putin timp dupa ce am vorbit cu Steluta la telefon, am primit o fotografie cu un buchet de crini: cea care ii primise cu putin timp in urma, in aceeasi zi, s-a gandit sa ii vad si eu; de atunci ma tot gandesc ca acesti crini sunt pentru mama Cosminei; imi spunea vineri, cum ii aducea mereu Cosmina flori de martisor si de ziua mamei.

Ma tot uit la fotografia cu margarete si ma intreb, oare cum se vad florile de Acolo de unde este Cosmina acum?!

Dupa cum am cunoscut-o eu pe Cosmina, in cele doar 5 luni in care ne-am intalnit, cred ca de acum incolo, ceea ce scrie pe darul pe care mi l-a daruit mama ei la plecare: “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”, a devenit o certitudine si Bunul Dumnezeu o numara deja in ceata mucenicilor.

Daca ati cunoscut-o pe Cosmina, va invit sa ne spuneti si noua cum era pana sa se imbolnaveasca.

Daca nu ati cunoscut-o, puteti incepe de la acest post si o veti intalni asa cum am cunoscut-o eu: bucuroasa chiar si atunci cand nu era totul roz.

Si nu uitati sa pretuiti fiecare clipa, pentru ca timpul se scurge parca prea repede in ultimul timp.

Preferatele

2010-03-08T18:52:00.002+02:00

Flori pentru un suflet curat

2010-03-05T17:18:00.002+02:00

Nimic nu poate inlocui golul din viata Stelutei, mama Cosminei dar un gand, o rugaciune, o lumanare aprinsa vor usura un pic durerea, acum cand pregateste pomenirea cea de 40 de zile.

Dumnezeu sa te odihneasca si pe mama ta sa o ajute sa mearga mai departe!

Acatistul pentru cei adormiti

Cosmina, parte si din viata mea

2010-01-29T10:40:00.006+02:00

Fata cu nume de sfinti, unul apostol si ocrotitor al romanilor, altul doctor fara de arginti, Andreea Cosmina ar fi implinit anul acesta pe 01 iulie, 16 ani. A fost un copil care invata bine, olimpica la matematica, sportiva si iubitoare de lecturi duhovnicesti; o adolescenta sensibila dar puternica pe care ati intalnit-o pe bloguri, prin ziare, pe la diverse emisiuni televizate si din afisele lipite pe usile unor biserici.

Anul trecut, dintr-o fata care nu ducea lipsa de nimic, un teribil accident (masina in care se afla si tatal ei a lovit mortal o tanara bolnava psihic); cu toate ca a fost doar martor la acest accident, tatal Cosminei a suferit un soc si de atunci toate s-au schimbat si rand pe rand, boala tatalui, divortul parintilor, Steluta si Valentin Marian, plecarea din casa parinteasca au culminat cu diagnosticarea Cosminei; leucemia acuta mieloblastica.

Multi dintre noi am cunoscut-o la spital, acolo unde de aproape 9 luni, impreuna cu mama ei, ca si cum s-ar fi pregatit sa intre in alta viata, traia cu speranta ca va invinge boala dar si cu convingerea ca toate sunt din voia Domnului; avea lipit la vedere, pe frigiderul din camera de spital, un crez tiparit pe o poza vesela, “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”.

A purtat o cruce pe care era scris un diagnostic greu de dus si pentru un adult, dar pentru un copil atat de fragil. Se ruga impreuna cu mama ei la Maica Domnului si la Sfantul Nectarie; se spovedea si primea Sfanta Impartasanie.

Cosmina a fost un copil pentru care Leucemia Acuta Mieloblastica, nu era o eticheta ci o lupta, asa cum a invatat la karate (anul trecut primea centura albastra). Cosmina a fost un copil care nu si-a pierdut zambetul, credinta si speranta; o fata simpatica, prietenoasa si dornica de vizitatori dar nu in ultimul rand, Cosmina, este un copil al Lui Dumnezeu, la fel ca noi toti.

In jurul Cosminei s-au strans multi oameni si s-au legat multe prietenii, as spune ca in jurul ei s-a format o mare familie la fel cum se formeaza in jurul oamenilor buni, fie ca sunt adulti, fie ca sunt copii.

Pentru mine, Cosmina a fost al doilea exemplu de ceea ce inseamna Biserica Lui Dumnezeu, de cum vrea Dumnezeu sa fim unii cu altii: frati. Cand unul dintre noi are o povara sa stim ca este altul langa noi, care sa ne ajute sa o ducem, pentru ca pana la urma toti ne ducem povara cu ajutorul Domnului.

Daca primul exemplu, un parinte, este chiar din randul Bisericii si mi se pare firesc sa fie un om bun si iubit, pe care ti-l doresti mereu aproape, cand intalnesti si in mijlocul semenilor un astfel de om, nu poti decat sa zici: Slava Tie Doamne, ca ne arati multe dintre minunile Tale!

Am fi putut face mult mai multe pentru Andreea Cosmina si sunt oameni care chiar au facut tot ce era posibil. Noi, ceilalti, nu ne-am rugat suficient pentru ea. Daca pentru 150.000 de euro era nevoie de mult timp, campanie inceputa cu dragoste de catre colegii ei din Mizil si continuata la Bucuresti, pentru rugaciune timpul ne era suficient.

Incepand cu 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste. Miercuri, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil. Pana joi s-a odihnit in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si sunt convinsa ca a fost inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti, unde va fi inmormantata sambata, dupa Sfanta Liturghie.

Am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

Tanara, desteapta, frumosa si inteleapta, Andreea Cosmina imi reaminteste de o sfanta mucenita, parca desprinsa din Vietile Sfintilor. Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, cand imi serbam onomastica. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea o buna prietena comuna: Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o; Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie iar noua, celor care te-am intalnit sa ne dea puterea sa nu ne lasam coplesiti de durere!

Prietenii Cosminei

2010-01-29T10:21:00.002+02:00

Despre Andreea Cosmina s-a scris foarte mult, pentru ca toti cei care au indragit-o au vrut sa o ajute; acestia sunt o parte din prietenii Cosminei si tuturor le-a fost recunoscatoare.

La spital, toti copiii sunt prieteni intre ei; acestia sunt alta parte a prietenilor Cosminei si ea si-ar fi dorit sa ii vada pe toti sanatosi: sunt pacienti la spitalul Marie Curie (Budimex), etaj 5, oncologie.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si toti prietenii care am scris despre ea, sa reusim sa ii ajutam pe prietenii ei de suferinta.

2010-01-28T15:53:00.001+02:00

COSMINA ANDREEA
01.07.1994- 26.01.2010

http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/COSMINA

O rugaciune pentru fata cu multi prieteni
http://invat-sa-fiu-buna.blogspot.com/2010/01/rugaciune-la-moartea-prietenilor.html

Drumul spre Rai
http://dincasadirectinrai.blogspot.com/2010/01/drum-bun-mare-suflet.html

Rugaciune la plecarea prietenilor

2010-01-28T15:02:00.002+02:00

Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".

Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!".

Da, Doamne, sufletului roabei tale Cosmina Andreea iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-l asaza pe el in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie, ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!